Condusul este o acțiune motrică complexă ce solicită părți elementare ale creierului ce țin de logică, raționament, analiză, matematică etc. (emisfera stângă a creierului), dar la fel de importante sunt și părțile ce țin de emoțional, spațial, temporal, intuitiv, artistic (emisfera dreaptă a creierului) etc. Stimularea unei emisfere a creierului într-o măsură mai mică prin activitățile pe care le întreprindem în viața de zi cu zi va fi compensată cu siguranță de o stimulare mai activă a celeilalte emisfere (sau invers).
Unde vreau să ajung?
Vom observa că unele persoane au bune abilități de învățare teoretică și au trecut prin multe examene, dar întâmpină dificultăți în ceea ce privește examenul practic de conducere și chiar un proces mai greoi în ceea ce privește învățarea (deprinderea practică), dar sa nu uităm că totul este posibil.
Întreaga civilizație se bazează în cea mai mare parte pe informații ce conțin imagini (aproximativ 90% din informații sunt aduse către creier prin intermediul ochiului), cuvintele având o pondere mult mai mică, după care sunt supuse unui proces complex de prelucrare și integrare superioară.
Coordonarea, orientarea în spațiu, dezvoltarea unor simțuri ce presupun identificarea unor limite, calculul de care nu suntem conștienți atunci când realizăm spre exemplu asigurarea și decidem dacă putem intra într-o intersecție sau nu, ține de percepția asupra realității.
Conștientizarea noastră în raport cu ce ne înconjoară, identificarea elementelor de siguranță simultană cu coordonarea și echilibrul în raport cu spațiu se pot dezvolta simultan doar prin stimularea unor simțuri concomitentă cu utilizarea rațiunii. Vom observa mereu că oamenii care își diversifcă activitățile cum ar fi sporturi diferite, activităti ce presupun deprindere manuală, coordonare, echilibru, îndemânare, precizie, hobby-uri ce presupun dezvoltarea laturii artistice, a imaginației vor reuși să aducă un echilibru între cele două emisfere ale creierului și o adaptabilitate mai bună în ceea ce privește procesul de învățare al condusului.
Să nu uităm că noi prin actul creației am fost ființe mai puțin raționale și mai mult instinctuale, adaptabili supraviețuirii și găsirii unor soluții care să aducă hrană.
Odată descoperit focul, omul a început să ii caute întrebuințare și a descoperit ca acesta poate ajuta la procesarea hranei și la încălzire, iar de la acest punct de cotitură omul a început să caute o întrebuințare fiecărui lucru și fiecărei activități.
În primul rand trebuie să existe o motivație, de aici pleacă totul, iar în condus la fel ca și în alte activități vom găsi sau vom crea raționamente, dar există o parte artistică a activității care se așează precum notele pe un portativ (dacă ne educăm urechea muzicală), sau cazul unui pictor care ține mâna mereu încordată (greu de crezut că va crea o capodoperă ce va ajunge expusă în Luvru), ei bine simțurile omului pot fi puse în valoare doar atunci când controlul excesiv poate fi anulat. Supraviețuirea nu constă în controlul conștient al mâinii care duce lingura la gură, e doar o comandă pe care creierul o dă, iar informațiile și precizia sunt formate deja de mult timp, dar cu siguranță nu am fost preciși când eram mici și mai dădeam „pe lângă”, deci greșeala face parte din procesul de învățare și de dezvoltare a coordonării.
Acceptarea și răbdarea ce presupune exersare îi va da timp creierului să se activeze și să dea responsabilități noi unor zone care aveau nevoie de noi provocări, dar parametri noi se vor introduce treptat și pe baza unor experiențe și practic în creierul nostru vor fi stocate imagini care corespund activității noi (condusul), dar și cifre și calcule de care nu suntem conștienți (cu privire la orientarea în timp și spațiu, la doza de forță care trebuie folosită, la aproximare distanțelor, la dezvoltarea și smțurilor ce vor face din comenzile mașinii o extensie a noastră).
Deci, noi oamenii dacă suntem diverși și adaptabili, dacă ne-am obișnuit creierul spre a fi adaptabil, spre a folosi diverse simțuri, și nu l-am obișnuit să fie doar un mare hard (care stochează date – învățarea mecanică), vom reuși să învățăm (deprindem) mult mai ușor condusul.
Creierul este complex, dar tot ce ține de partea fizică trece mai întâi prin mintea noastră, iar aici conștientul are rolul primordial, fiindcă îi furnizează subconștientului cum să se folosească de informații și ce raporturi să stabilească, cu creierul.
Condusul nu ține doar de inteligență, ci și de capacitatea de adaptare, dar combinate vor da naștere unor șoferi abili, raționali și ponderați, acesta fiind și punctul de plecare pentru siguranța circulației.
Concluzia?
Creierul poate fi educat indiferent de istoric sau vârstă, dar este adevărat că în diverse etape ale vieții, asemeni altor mușchi ai corpului va răspunde diferit noilor stimuli, iar aici intră foarte mult și psihicul uman.
Să nu uităm un lucru înainte de a încheia, dacă activitatea nouă, condusul este asimilată ca fiind stresantă, hipocampul, care este parte responsabilă de învățare va fi afectată, fiindcă învățarea este bazată pe amintiri, care sunt reactualizate, iar contextul optim este consolidarea sinapselor dintre neuroni, proces numit și „potențare pe termen lung”.
Activitățile fizice vor proteja acest proces de „potențare pe termen lung”, deci contează foarte mult ca pe lângă minte și creier să ne activăm tot corpul fiindcă totul este în strânsă legătură.
