Eu consider că mintea este cea care adună toate informațiile, care stabilește obiectivele și care dă naștere unor noi programe determinante în felul nostru de a acționa și în modul de a controla lucrurile. Mintea poate aduna informații pozitive, dar și negative, pondere determinată de mediul pe care îl avem sau îl alegem, ceea ce dă naștere unor programe constructive sau mai puțin constructive (negative). E simplu aparent, dar să ne gândim la un adult care vrea să practice un sport nou, să învețe o meserie nouă sau de ce nu să învețe să conduca o mașină. Dacă am fi început de mici cu toții am fi reușit relativ ușor să învățăm un sport, să conducem sau să deprindem activități noi, dar ca adulți devine provocator, iar cu cat înaintăm în vârstă avem nevoie de mai multă practică. De ce mai multă practică? Pentru că mintea noastră a fost antrenată să facă anumite lucruri ani la rand, mintea noastra a ieșit din antrenamenul învățării și mai ales cel mai important lucru este că venim cu o minte preagătită și axată de foarte multe ori pe „NU”, adica o minte nu tocmai deschisă. Ce este acest NU? Doar un produs al subconștientului și al educației pe care societatea ne-a furnizat-o.
Mintea este însă cel mai important pion?
Nu! Mintea este regina tablei de șah, este cea care poate stabili interacțiuni, care poate merge și drept, dar și pe diagonală, poate merge pe distanțe și mai scurte, dar și pe distanțe mai lungi, dar nu poate sări peste etape pentru că atunci apare inadaptarea și dispare organizarea, care este o caracteristică a minții.
Mintea are extensii în univers și poate stabili rapoarte de asimilare și coordonare. Ca să reușim să învățăm să conducem și totodată să ne conducem prin viață trebuie să ne identificăm mintea, să învățăm să o relaxăm, să descoperim cum să îi îndepărtăm toate barierele care o înconjoară.
Învățarea sau deprinderea este hrănită de curiozitate și descatușată doar după ce înțelegem că am limitat-o. Creierul poate fi activ diferit ca și intensitate, dar și activitatea acestuia este determinată de minte și de cât de multă energie solicită ea. Acum când citești, când analizezi imformația, îți folosești creierul ca și mijloc, iar el se folosește de absolut fiecare particulă și de fiecare sistem al corpului tău.
Comunicarea este un prim pas, zâmbetul care determină relaxarea, autoanaliza și de ce nu analiza a tot ce ne înconjoară, înseamnă pasul eliberator. Mintea este acel electromotor, incomparabil cu motorul care este sursa vitală a învățării și a mișcării, dar care totuși pornește motorul.
